INTERVIU MARIA DUDUMAN REIFEISSEN BANK

 

Maria Duduman (M.D) Eu mă numesc Maria Duduman și am 34 de ani, un băiețel de un 1 an și 8 luni acum. Am lucrat în Raiffeisen Bank din 2004, de la început în divizia trezorerie, unde în 2015, înainte să plec în concediu de maternitate, coordonam colectivul de vânzări trezorerie pe zona de coorporații și persoane fizice.

Victoria Stoiciu (V.S.) Dragă Maria, înțeleg că ai în derulare un proces cu Raiffeisen Bank. Te rog să ne spui cum a început conflictul care a dus în cele din urmă în instanță.

Maria Duduman (M.D.) Am lucrat în Raiffeisen Bank din 2004, de la început în divizia trezorerie, unde în 2015, înainte să plec în concediu de maternitate, coordonam colectivul de vânzări trezorerie pe zona de coorporații și persoane fizice.  Povestea mea începe însă în septembrie 2014, când a plecat șeful meu. Ca urmare a plecării lui am fost investită cu poziția lui în mod neoficial, însemnând că vicepreședintele m-a confirmat pe poziția respectivă, însă de la momentul la care domnul vicepreședinte a spus poziția este a ta, până la momentul în care a venit oficial anunțul scris de la resurse umane, că dețin poziția respectivă, eu am anunțat că sunt însărcinată. Am făcut acets anunț chiar dacă soțul meu mi-a zis atunci,“Maria nu anunța că îți vei pierde locul de muncă”, dar eu mi-am spus  că eram alături de acei oameni de aproape 12 ani, erau persoane alături de care am crescut, eram efectiv o familie. Motivul pentru care eu mă duceam la birou nu era să fac bani, ci fiindcă oamenii de acolo erau, unii, extraordinari, alături de care am crescut, care m-au susținut în procesul de învățare, alături de care puteam să împărtășesc deschis cum vedeam lucrurile și ce era de făcut. Un mediu în care meritele mi-au fost întotdeauna recunoscute, absolut întotdeauna recunoscute, și eu mi-am zis “eu refuz să cred că oamenii ăștia ar putea să mă penalizeze pentru faptul că sunt însărcinată.” Ca urmare, cu tot sufletul le-am zis, uite, eu sunt însărcinată și aștept să vină acea decizie scrisă pentru a putea să-mi aranjez toate lucrurile până la momentul la care plec în concediu de maternitate.  Era început de ianuarie când eu am anunțat că sunt însărcinată și cumva până în martie 2015, până atunci nu a venit nici o decizie de la resurse umane . Mi se spunea: “Nu s-a întâlnit board-ul?”, “Nu au pus pe subiectele de zi această decizie?” Apoi,  în martie, într-o după amiază, vine același domn vicepreședinte și îmi spune că, “Știi, Maria, am hotărât să reorganizăm divizia de vânzări trezorerie, să comasăm două departatemente și am hotărât ca acest nou departament creat să fie condus de colegul tău“.  Am simțit că m-a trăznit ceva, fiindcă în noul departament creat ceea ce coordonam eu era 95 % din tot ce se întâmpla în departamenul acela ca obiective, ca oameni, ca tot.

V.S. Practic, ți s-a spus că nu vei fi promovată și vei rămțne pe vechea funcție.

M.D. Nu chiar, mi s-a dat o nouă funcție, de de coordonator colectiv, care  însemna din punct de vedere al atribuțiilor manageriale mai puțin decât atribuțiile funcției anterioare. În sensul că, dacă în departament, din poziția anterioară, eu aveam acces la salariile angajaților mei și puteam decide direct cine face parte sau nu din echipă și cum este răsplătit și tot, din noua poziție, deși aveam mai mulți oameni în subordine, nu aveam atribuții de cine îți vine în echipă, în ce fel și cum. Marea problemă a fost că noua fișă a postului nu mi-a fost dată niciodată. L-am solicitat-o pe mail de cel puțin trei ori și nu mi s-a dat. Nu mi s-a dat de HR, nu mi s-a dat de șefii de mai sus. Colegii de la resurse umane mi-au zis:“Păi fă-ți-o tu”. Cum aș putea însă să-mi fac eu fișa postului cțnd alții au decis restructurarea despre care eu n-am fost nici măcar informată?

V.S.  Crezi că restructurarea a fost o decizie a companiei ca să nu te pună pe tine în acea poziție de conducere din cauza faptului că erai însărcinată?

M.D. Eu cred că. Cred că dacă nu aș fi fost însărcinată acea restructurare nu ar fi avut loc.

V.S. În rest, dincolo de atribuțiile diminuate și de refuzul promovării, care a fost atitudinea  șefilor față de tine după ce ai anunțat că ai rămas însărcinată ?

M.D. Am fost amenințată că pot să-mi pierd locul de muncă. Pe perioada sarcinii aveam program până la orele 3.30, recomandarea de lucru de 6 ore a venit de la departamentul de protecția muncii din cadrul băncii, în urma documentelor primite de la medicul care mă monitoriza la spital. Ei, în condițiile în care știa că programul meu de lucru este de doar 6 ore, mi se puneau întâlniri cu diverși colegi sau cu clienți după ora 4. Am intrat în concediu medical în iunie fiindcă nu am suportat mai mult. Aam născut pe 18 septembrie și cândva la început de octombrie am primit un sms de la directorul executiv al băncii cum că mă invita la o cafea să mai povestim despre ce se întâmplă în bancă. După ce mi s-a întâmplă mie în bancă la începutul anului mi s-a urcat sufletul în gât, zic “Dumnezeule, despre ce-o fi vorba?”. Și m-am dus la întâlnire și acolo mi s-a spus că au hotărât să anuleze poziția pe care o dețineam eu  și  îmi oferă posibilitatea de a mă întoarce pe o poziție inferioară, poziția inferioară însemnând o poziție pe care eu o deținusem înainte de 2011. Mi-a mai spus că el conștientizează că ceea ce îmi spune poate fi o veste foarte proastă, dar el se gândește că grija față de Teodor, băiatul meu, este mult mai mare decât preocuparea pentru jo, pe o voi pune pe plan secundar și că el speră că astfel vestea  o să aibă un impact asupra mea atât de puternic pe cât ar avea în condiții normale de viață fără să fii proaspăt născută. La experiența pe care am avut eu cu ei în ultimul an nu mă gândeam că mă pot întoarce după terminare concediului de creștere a copilului  la tartorii din bancă, mă gândeam să accept, dar ceva îmi spunea că nu e drept.

V.S. Dacă nu intenționai să revii în bancă, acceptând propunerea, îți asigurai, practic, liniștea pe perioada concediului de creștere a copilului…

M.D. Da, doar la foarte scurt timp eu am căzut într-o depresie îngrozitoare. Da, există post-partum și poți să zici că e din cauză de post-partum ce s-a întâmplat. Nu zic că din cauza a ceea ce mi-au zis ei am căzut în depresia aia oribilă…cert este că din momentul în care m-au anunțat că mă vor transfera pe o poziție și mai joasă, din moment a trebuit să întrerup alăptarea fiindcă nu eram în stare să am grijă de Teodor. Efectiv, mă uitam la el…soacră-mea avea grijă de el, și nu puteam să-l țin în brațe, nu puteam să mă mișc. Nu zic că a fost vina lor, poate a fost post-partum…dar a fost îngrozitor. Culmea e că liniștea dorită nu a venit. În luna noiembrie am fost sunată de șeful meu direct să-mi spună că s-au schimbat contractele colective de muncă și conform noului contract s-a introdus și cel de-al treisprezecelea salariu, că-l primesc absolut toți angajații, doar că eu nu primesc nimic din acel bonus. “De ce?!”, am întrebat.  “Pentru că ești în concediu de maternitate și colegii de la HR așa au hotărât că femeile în concediu de maternitate nu primesc bonus “. În momentul acela cred că am rupt orice urmă de încredere în legătură cu absolut oricine din bancă și am zis că este clar că eu n-am cu cine să vorbesc în acea bancă, dar mai mult decât atât nu mai puteam s-o fac. Eram atât de agresată când vedeam sms-uri sau telefoane de la ei încât eu efectiv fizic nu mai puteam să vorbesc cu ei. Și am zis este momentul să-mi iau un avocat care poate să vorbească cu ei, care să-mi știe drepturile foarte bine și eu să pot în liniștea mea să-mi iau deciziile, dar fără a primi încontinuare ciocane de la acești oameni. Și din momentul ăla mi-am căutat un avocat. Am încercat să vorbesc cu persoane care lucrează la firme de avocatură și care mi-au spus clar că nu vor da în judecată Raiffeisen Bank pentru că au contracte comerciale și nu pot să o facă, nu pot risca să piardă acele contracte pentru că vor să mă sprijine pe mine. Dar până  la urmă am găsit avocat.

V.S. Care au fost acuzațiile aduse Raiffeisen?

M.D. Discriminare, hărțuire. Le-am cerut bonus-ul și daune morale. În primă instanță  am pierdut procesul, l aștept de două luni de zile să mi se trimită această motivație pentru a știi ce trebuie să fac mai departe.

V.S. Ai putea să spui că există o discriminare a femeilor în coorporații la nivelul de top?

M.D. Eu așa o simt. Da, cred că există o discriminare a femeilor la nivel de top management în companii. Dacă îți dorești mai mult sau dacă ai concurență cu un bărbat,  atunci e problematic. Ce aș vrea să transmit tuturor femeilor care trec prin așa ceva este să aibă încredere în ele și asta nu înseamnă că trebuie neaparat să meargă la tribunal, dar trebuie să vorbească despre asta. O pot face cu prietenii, o pot face în familie, o pot face cu presă. Să nu țină pentru ele fiindcă te omoară pe termen mediu sigur. Nu li se întâmplă asta fiindcă au problemă, că nu sunt suficient de bine pregătite din punct de vedere profesional, ci pur și simplu este o atitudine în momentul de față în societatea românească față de femeile care probabil sunt însărcinate.

Interviul este  realizat în cadrul proiectului  Coaliția pentru Muncă, un proiect al Fundației Friedrich Ebert România, CNS Cartel Alfa, Asociația  Connect, CeRe și Miliția Spirituală.

Share This Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *