TRADUCATORII ROMANI AU CELE MAI MICI TARIFE DIN EUROPA

Traducătorii români au cele mai mici tarife din Europa: un caz aparte, datorat lipsei organizării colective într-o asociație profesională

Ciprian Șiulea

 

De obicei când ne gândim la muncă prost plătită, în general precară, ne gândim automat la munca necalificată. Şi pe bună dreptate. Din motive evidente, cei care fac muncă puţin calificată sunt și cei mai expuşi abuzurilor. Există însă şi cazuri de muncă foarte calificată plătită foarte prost, şi poate cel mai aparte dintre ele este cel al traducerii literare.

Sigur că şi alţi angajaţi calificaţi se plâng de salarizarea din România comparativ cu cea de „afară”, inclusiv IT-iştii, dar e uşor de văzut cum faptul că aceştia activează pe o piaţă globală le trage salariile în sus. Dacă salariul mediu din IT e de aproximativ trei ori mai mare decât cel mediu din România, un traducător va reuşi cu foarte mare greutate să atingă un salariu mediu; de aia nici nu există decât extrem de puţini traducători care îşi câştigă existenţa din această ocupaţie.

Din cauza tarifelor extrem de mici (care variază prea puțin în funcție de calitatea traducerii sau dificultatea textului), obținerea unui venit de nivelul salariului mediu implică pentru un traducător fie o suprasolicitare nocivă pentru sănătatea și viața lui, fie compromiterea standardelor la care lucrează. Probabil că există și un număr infim de traducători cu aptitudini deosebite care le permit un randament atipic de mare, dar acestea rămân cazuri izolate nereprezentative. În general, tarifele mici împing traducerea literară spre statutul de ocupație secundară sau chiar mai rău, ceea ce împiedică profesionalizarea domeniului; pentru a avea un corp de practici și standarde unitare care să asigure o calitate bună a traducerilor în general, nu doar în unele cazuri, e nevoie ca un număr semnificativ dintre traducători să facă asta ca profesie din care își câștigă existența. 

Faptul că unii lucrează pe o piaţă globală şi alţii nu e doar un accident care explică un singur aspect al unei situaţii complexe. Tarifele obţinute de noi, traducătorii români, sunt în general cam de două ori mai mici decât tarifele din alte ţări europene; desigur, raportul oscilează, dar în general se învârte în jurul acestei cifre (asta scoţând din calcul raportul dintre salariile medii din ţările respective; de exemplu, dacă raportul dintre salariul mediu din România şi cel din Germania e de 1 la 5, cel al tarifelor traducătorilor e de 1 la 10-12; Bulgaria are un salariu mediu ceva mai mic decât România şi tarife pentru traducători aproape duble; etc.)

Pe scurt, traducătorii români primesc doar jumătate din banii pe care ar trebui să-i primească, iar motivul este simplu şi clar: până de curând, România nu a avut o asociaţie a traducătorilor literari şi de aceea ei nu au avut nicio putere de negociere în faţa editorilor, în timp ce toate celelalte ţări europene au o astfel de asociaţie, inclusiv cele est-europene. Este singurul motiv. „Constrângerile economice” sunt doar un pretext prea previzibil al editorilor; în realitate, chiar dacă piaţa de carte e foarte slabă, aceste contrângeri presupus draconice nu există. Dacă ar exista, atunci editorii nu ar plăti toţi exact acelaşi tarif, ci „constrângerile economice” specifice fiecărei edituri ar da fiecărei edituri un tarif diferit, ceea ce nu e cazul. Tarifele înjumătăţite pe care le încasăm sunt doar rezultatul unei relaţii de putere complet dezechilibrate, ca urmare a faptului că timp de 25 de ani după Revoluţie acest domeniu nu a simţit nevoia să se asocieze.

Traducerea literară e un caz de muncă foarte aparte şi din alt motiv. În general, pe piaţa muncii există o mare presiune discursivă, media abundă în poziţii extrem de violente împotriva drepturilor muncii, salariaţii care cer drepturi şi salarizare decentă fiind prezentaţi de imensa majoritate a mediei pur şi simplu ca nişte nemernici iresponsabili. În cazul nostru, această presiune ia forma unui discurs flatant conform căruia traducătorii sunt nişte mari artişti care traduc din plăcere, dintr-un pur impuls creator. Traducerea e prezentată sistematic ca pasiune, ca hobby – cu alte cuvinte ea nu e o muncă, şi atunci desigur că remuneraţia e ceva cu totul secundar. Din păcate, acest discurs care rimează perfect cu mainstreamul cultural general reuşeşte să convingă un număr prea mare de traducători, care astfel se oferă de bunăvoie exploatării – or, aşa cum spus, înlocuirea tarifelor mult prea mici de astăzi cu unele minim decente nu poate fi decât rezultatul acţiunii colective a cvasimajorităţii acestui corp profesional.

Ca şi în cazul sistemului de educaţie centrat pe „olimpici”, domeniul traducerilor cultivă un număr de traducători foarte buni, recompensaţi, culmea, nu cu tarife mai mari (diferenţele sunt minore), ci cu prestigiu, autori buni etc. Însă aceşti traducători acoperă o mică parte a domeniului, în rest calitatea generală a traducerilor e foarte aleatoare. Singura modalitate de a asigura o calitate bună generală a traducerilor este înlocuirea concepţiei traducerii ca pasiune cu cea a traducerii ca muncă şi a sistemului de plată prin prestigiu cu cel al plăţii în bani. E singura modalitate prin care puteam asigura profesionalizarea acestei ocupaţii, în particular stabilizarea acestui corp profesional care acum suferă din partea unei fluctuaţii mult prea mari.

În acest moment, atât practicile traducerii literare, cât și corpul efectiv al celor care lucrează în domeniu sunt nereglementate și haotice. Când susținem anumite schimbări, e bine să spunem deschis cine ce are de câștigat sau de pierdut din ele. Reglementarea traducerii literare, prin intermediul unei asociații care pe de o parte să negocieze cu editorii, pe de alta să constituie un set de norme interne, ar fi în interesul traducătorilor (tarife, stabilitate a muncii etc.) și al cititorilor (calitatea traducerilor ar crește sensibil) și ar fi în dezavantajul editorilor care urmăresc în primul rând profitul și doar în mod secundar calitatea cărților tipărite. De asemenea, trebuie spus că creșterea tarifelor, care e absolut necesară și pentru asigurarea unui venit decent traducătorilor, și pentru a susține calitatea traducerilor, e foarte posibil să reducă numărul enorm de titluri publicate acum. În general, reglementarea mai bună a domeniului va elimina cu siguranță un număr de traducători, probabil cei mai mulți din acea masă gri și volatilă de traducători foarte precari și foarte prost plătiți pe care editorii o folosesc acum ca masă de șantaj. Reglementarea înseamnă standardizare și introducerea unor criterii acolo unde acum nu există niciunul – dar acesta e un lucru bun, în avantajului bunului mers al domeniului în general.

Astfel, vedem că lipsa sindicalizării acestui domeniu îi afectează foarte grav şi pe lucrători, şi pe beneficiarii lui. Din cauza formei particulare de muncă din acest domeniu (aproape toți traducătorii literari lucrează pe contracte de drepturi de autor individuale, pentru fiecare carte, și nu au contracte de muncă pe termen lung), traducătorii nu pot constitui un sindicat. Însă formula europeană consacrată, aceea de asociație non-profit a traducătorilor care luptă pentru drepturile acestora, negociază cu editorii și are o voce importantă în industria cărții, poate să acopere în mod rezonabil nevoile și drepturile legitime ale membrilor.

Doar că în România această asociație e încă foarte tânără și mai e mult de lucru la ea. Bulgaria, care are economie mai slabă decât România, are tarife pentru traducători mult mai bune doar pentru că asociația e mai veche decât cea din România și a început deja să producă efecte. O asociaţie puternică este singura modalitate de protejare a drepturilor noastre, dar pentru asta e nevoie de un minim de participare din partea unei majorităţi a celor care lucrăm în domeniu. Nu e un efort mare – plata unei cotizaţii modice, participarea la câte o şedinţă, oferirea unei opinii etc. Însă efectul poate fi colosal, şi e un efect pozitiv.

Articol din numărul 17 din Gazeta de Artă Politică.

Share This Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *